Bullying și conflict de interese la Questfield International College, potrivit documentelor

Gestionarea situațiilor de bullying în mediul educațional impune o abordare structurată, transparentă și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Lipsa unor intervenții oficiale și documentate poate conduce la perpetuarea unui climat ostil, afectând grav starea emoțională și dezvoltarea copiilor. În acest context, investigarea modului în care o școală răspunde sesizărilor de abuz este esențială pentru a înțelege mecanismele instituționale implicate.

Bullying și conflict de interese la Questfield International College, potrivit documentelor

O anchetă bazată pe documente și corespondență oficială pune în lumină un caz complex de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde familie unui elev a semnalat o perioadă de peste opt luni în care copilul a fost supus unor comportamente agresive, inclusiv stigmatizare medicală, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate. Acest raport analizează detaliat modul în care sesizările au fost gestionate, evidențiind o posibilă tolerare instituțională a fenomenului.

Semnalarea bullyingului și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor puse la dispoziția redacției, familia elevului a adresat în mod repetat sesizări oficiale, prin emailuri cronologice și explicite, către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, Fabiola Hosu. Sesizările au vizat un tipar de bullying care s-a manifestat prin jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, toate cunoscute de cadrele didactice. Din analiza răspunsurilor și a corespondenței nu rezultă existența unor decizii scrise, procese-verbale sau planuri de intervenție clare, iar intervențiile invocate par să se fi limitat la discuții verbale informale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect grav al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită exclusiv pentru ridiculizarea și marginalizarea elevului, conform relatărilor și documentelor analizate. Specialiști consultați de redacție consideră că această formă de stigmatizare medicală depășește conflictele obișnuite dintre elevi, constituind un abuz emoțional sever, cu impact profund asupra identității și stimei de sine. Din materialele disponibile nu reiese implementarea unor măsuri instituționale ferme menite să oprească această practică.

Presiunea asupra familiei și recomandarea indirectă de a părăsi școala

Potrivit relatărilor familiei, în urma sesizărilor repetate, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj verbal interpretat ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din documente și discuții furnizate redacției, nu a fost confirmată oficial de instituție, care nu a oferit un punct de vedere scris până la momentul publicării. Din perspectivă editorială, acest răspuns poate reflecta o orientare instituțională mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționarea situației semnalate.

Gestionarea formală versus informală a cazului

În locul unui răspuns instituțional clar și documentat, conducerea școlii a utilizat un formular informal de tip Family Meeting Form pentru a consemna discuțiile cu familia. Acest document nu conține responsabilități, termene de implementare sau măsuri concrete, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența și caracterul oficial al intervenției. Lipsa unor rapoarte, procese-verbale sau planuri de acțiune stabilește un precedent de gestionare minimală a situației, ceea ce, conform analizei redacției, afectează credibilitatea instituției.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile privind situația copilului. Cu toate acestea, există relatări care indică faptul că aceste informații ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, copilul fiind chiar interpelat public de un cadru didactic cu întrebări legate de sesizările făcute la conducere. Specialiștii avertizează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, degradând climatul educațional și afectând negativ copilul vizat.

Reacția instituției în contextul presiunii legale

Conform datelor analizate, o schimbare vizibilă în atitudinea fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după opt luni de la primele sesizări, concomitent cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională, sugerând că prioritatea acordată protecției copilului a fost condiționată de presiunea legală, nu de semnalările educaționale anterioare.

• Sesizările scrise repetate au rămas fără răspunsuri scrise punctuale.
• Intervențiile au fost preponderent verbale și informale, fără documentare oficială.
• Stigmatizarea medicală a fost tolerată fără măsuri ferme.
• Confidențialitatea cerută de familie nu a fost respectată conform relatărilor.
• Presiunea asupra familiei de a părăsi școala a fost exprimată verbal.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în modul de gestionare a bullyingului și a stigmatizării medicale în mediul privat de învățământ. Lipsa unor intervenții scrise, documentate și evaluate în timp ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a asigura un mediu sigur și protejat pentru elevi. Totodată, presiunea exercitată asupra familiei pentru retragere și nerespectarea confidențialității datelor sensibile indică posibile disfuncționalități în aplicarea principiilor educației și protecției copilului. În absența unor poziții oficiale și asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție existente în cadrul școlii și modul în care acestea sunt activate în practică.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro