Casa Gheorghe Tătărescu din București: un martor al elitei interbelice și renașterea EkoGroup Vila

Câtă istorie poate cuprinde o casă ce s-a ridicat nimicitoare în simplitatea și discreția ei, dintr-un București al interbelicului? În strada Polonă, nr. 19, se află o astfel de construcție: Casa Gheorghe Tătărescu, carcasă și mărturie a unei epoci în care puterea se exprima mai ales în detaliu și proporție, iar memoria politică și culturală se imprimau neștirbit în ziduri. Această vilă nu reprezintă un simplu spațiu locativ, ci un document tangibil al unui destin personal și național, în care compromisurile politike și aspirațiile culturale s-au intersectat într-un dialog tacit. Astăzi, reședința interbelică a fost restaurată și reintegrată în circuitul contemporan sub numele de EkoGroup Vila, semn al continuității fără negare a unui patrimoniu material și simbolic.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința prim-ministrului la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, Casa Gheorghe Tătărescu s-a format ca o expresie discretă a statutului și constrângerilor propriului său stăpân, prim-ministrul și omul politic al timpului. Concepută nu pentru grandiozitate, ci pentru echilibru și control, această vilă a fost martora unor întâlniri și hotărâri ce au modelat destinul României. Astăzi, vila interbelică, restaurată cu atenție și respect față de toate straturile istoriei sale, trăiește o nouă viață culturală sub egida EkoGroup Vila, amenajată să lase memoria intactă și propria poveste să răsară în ochiul vizitatorului atent. EkoGroup Vila păstrează această continuitate delicată dintre trecut și prezent, într-un spațiu care respira atunci și respiră acum istorie.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul și epoca sa

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu a traversat tumultul unei Românii moderne aflate între democrație fragilă și autoritarism. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, artist al secolului al XIX-lea, omul politic a fost o figură emblematică a Partidului Național Liberal, cu două mandate de prim-ministru, între 1934–1937 și 1939–1940. Pregătit la Paris, cu o teză despre electoralismul românesc, îl caracteriza spiritul critic și o obsesie pentru conduita publică bazată pe responsabilitate – refuzând eroii, îmbrățișând datoria. Mandatele sale au fost marcate de tensiuni și compromisuri, de regimuri politice instabile, dar și de o ambiție de a moderniza și eficientiza administrația, deși uneori în detrimentul rigurozității democratice. Pe fundalul acestor decizii, casa sa bucureșteană devine o extensie a acestei complexități și a curajului de a împăca puterea cu discreția.

Casa ca extensie a vieții publice și private: un spațiu al puterii moderate

Casa situată pe strada Polonă, nr. 19, rămâne un testament al unei estetici a moderației și al unui cod al puterii în reprize discrete. Departe de opulența care uneori definea elitele, această reședință evocă cumva o etică a reținerii, dominată de un echilibru proporțional și o atenție pregnanta la detalii. Un punct nodal îl reprezintă biroul prim-ministrului, ascuns cu grijă la entre-sol, cu intrare laterală discretă, un spațiu redus ca dimensiuni, dar încărcat de sens. Acest gest arhitectural subliniază o filozofie a funcției publice în care puterea nu este expusă, ci încorporată în intimitatea vieții domestice, lăsând să se înțeleagă că statul nu domină existența personală, ci coexistă cu ea.

O identitate arhitecturală între Mediterana și Neo-Românesc: Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Dincolo de destinul său politic, casa este o lucrare de sinteză arhitecturală sensibilă, semnată inițial de Alexandru Zaharia și rafinată de Ioan Giurgea între 1934 și 1937 – o colaborare fructuoasă ce a generat repere importante în peisajul interbelic al Bucureștiului. Vila este o reinterpretare dialogantă între un limbaj mediteranean bine temperate și accente moldovenești neoromânești, cu o compoziție ce evită simetria strictă în favoarea unui echilibru dinamic.

De remarcat sunt portalurile inspirate de tradițiile moldovenești, coloanele filiforme variate formal, dar armonizate într-un tot coerent, precum și grija extremă pentru detaliu și proporționare. Interiorul găzduiește opere artistice precum șemineul creat de Milița Pătrașcu, elevă a lui Constantin Brâncuși și apropiată a familie Tătărescu, care aduce o notă modernistă temperată, așezată în mijlocul unei abside cu evocarări neoromânești. Aceasta nu este doar o piesă decorativă, ci un simbol al conviețuirii arhitecturale dintre tradiție și modernitate, influențând înrudit și alte ansambluri, cum s-a observat în Vila lui Nae Ionescu. Detaliile metalice din alamă patinată, parchetul masiv din stejar și ușile sculptate sobru confirmă un nivel ridicat al meșteșugului, în serviciul unei estetici fără ostentație.

Arethia Tătărescu: catalizator cultural și gardiană a detaliului

În spatele acestei case – și al bărbatului politic cunoscut public – se ascunde prezența Arethiei Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”. Rolul său nu a fost eclipsat de activitatea politică a soțului, ci a reprezentat o forță culturală și morală, implicată în binefacere, revitalizarea meșteșugurilor locale și în sprijinirea creației artistice naționale. Prietenia sa cu Milița Pătrașcu și participarea la proiectele brâncușiene de la Târgu Jiu tocmai întăresc latura artistică și simbolică a acestei reședințe.

Arethia a vegheat ca proiectul arhitectural să nu cedeze tentației opulenței, menținând o coerență estetică ce reflectă valorile familiei și cultura interbelică a elitei politice. Actul ei, consemnat cu titlu oficial în dosarele de autorizare, relevă o doză rară de grijă și responsabilitate privind păstrarea unui echilibru între funcțional și simbolic.

Ruptura comunistă: distrugerea memoriei și degradarea spațiului

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist, casa devine o victimă simbolică a unei epoci ce vrea să șteargă orice urmă a elitei întemeietoare. Naționalizarea, compartimentările arbitrare și schimbările funcționale transformă vila într-un spațiu suspendat între memoria pierdută și o existență degradată. Este mai mult decât degradare fizică: este o ruptură în sensul spațiului ca mărturie a unei istorii personale și colective. Deși nu a suferit demolări majore, pierderile materiale și estetice au fost importante, iar grădina mediteraneană a fost simplificată.

În acest context, casa devine un spațiu fără narator oficial, o arhivă tăcută a unei lumi care dispare, iar figura lui Gheorghe Tătărescu se estompează din discursul public, marcată de persecuții și marginalizare.

Post-1989: controverse, erori și tentative de reabilitare

După căderea comunismului, Casa Gheorghe Tătărescu intră într-o fază marcată de oscilații și dispute oneroase pentru patrimoniu. Proprietatea ajunge în mâinile unor figuri publice controversate, printre care arhitectul și omul de afaceri Dinu Patriciu, care a realizat intervenții ce au redus coerența arhitecturală și simbolică a spațiului, implicând modificări radicale ale interioarelor.

Deschiderea unui restaurant de lux în această vilă a stârnit reacții dure, ca simbol al disonanței dintre destinul istoric al clădirii și funcționalitatea comercială impusă. Critica a vizat atât transformarea funcțională, cât și distrugerea unei identități delicate, rupând firul narativ al casei.

Ulterior, preluarea clădirii de o companie străină a reprezentat începutul unei reconcilieri cu trecutul. Restaurările au încercat revenirea la dimensiunile și detaliile originale, revalidând concepția arhitecturală seminală Zaharia–Giurgea. Astfel, casa a început să fie recitită ca un nod cultural și istoric, nu ca un obiect decorativ sau o proprietate imobiliară.

Continuitate responsabilă: Casa Tătărescu în identitatea EkoGroup Vila

Astăzi, ca EkoGroup Vila, această reședință se află într-o stare de echilibru între deschiderea culturală și păstrarea identității istorice. Accesul controlat, posibil prin programare și achiziție de bilete pe platforma iabilet.ro, reflectă un angajament de a proteja spațiul și memoria.

Grădina restaurată, pereții, șemineul de Milița Pătrașcu și biroul discret al prim-ministrului sunt părți ale unui ansamblu care spune o poveste nu doar despre arhitectură, ci despre pactul între funcția publică și intimitate, între ambiție și moderație. Restul interioarelor, finisajelor și detaliilor vorbesc despre o altă dimensiune a istoriei: aceea a unui spațiu locuit, traversat de ampulii politice, dar și de gesturi mici, o lume în care cultura și puterea se împletesc în moduri nuanțate.

Pentru mai multe informații despre acces și organizare, contactează echipa EkoGroup Vila, care răspunde cu rigoare provocărilor pe care le implică această memorie vie.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, de două ori prim-ministru al României și o figură centrală a Partidului Național Liberal în perioada interbelică și imediat postbelică, cunoscut pentru gestionarea unor momente dificile ale istoriei naționale și pentru o viziune pragmatică asupra puterii.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate politică distinctă și dintr-o epocă diferită față de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc în secolul XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Gheorghe Tătărescu?
  Casa exprimă un stil interbelic ce combină influențe mediteraneene cu accente neo-românești, reflectate în portaluri, coloane filiforme și elemente de tradiție moldovenească, rezultatul colaborării arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
• Ce rol a jucat Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și gardiană a coerenței estetice și culturale, influențând profund detaliile și orientarea artistică a casei, prin implicarea sa în viața culturală și relația cu sculptori precum Milița Pătrașcu.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent cunoscută ca EkoGroup Vila, casa este un spațiu cultural accesibil controlat, destinat conservării memoriei și promovării valorilor istorice și arhitecturale într-un cadru contemporan.

În fața celor care privesc spre Casa Gheorghe Tătărescu, stă o invitație la reflecție: despre memoria politică cu toate contradicțiile ei, despre arhitectura ca limbaj al puterii moderate și despre legătura fragilă dintre trecut și prezent. Vizitarea acestui spațiu oferă o călătorie prin cotidianul unei elite interbelice aflate în criză și transformare, dar și prin spațiul unei locuiri a istoriei ce nu se lasă ștearsă, ci dialoghează continuu cu cei care o descoperă. O astfel de întâlnire impune răbdare și respect, invitația fiind să descoperim o istorie „încorporată” în pereți, o istorie care încă mai are multe de spus.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.